(un termen compus de Martin Luther, din grecescul ἀντί, „împotriva” + νόμος, „lege”), e o credință sau tendință în toate religiile, în care unii credincioși consideră că legea nu se mai aplică la ei. Vezi definitia »

OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus) Vezi definitia »

furtún (furtúnuri), s. n. – Tub flexibil pentru udat. – Var. (înv.) hurtum, hortum. Mr. fortumă. Tc. hortum (Scriban, Arhiva, 1912). Apare în sec. XVIII (Cantemir), cu sensul de „trompă de elefant”. Cf. bg. ortuma. Vezi definitia »

LOSTÚN s. m. v. lăstun. Vezi definitia »

CEAÚN, ceaune, s. n. Vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. ♦ Conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas. [Pl. și: ceaunuri] – Din tăt. ca(h)un, ucr. ca(v)un. Vezi definitia »