Definita cuvantului clav
CLAV s.n. (Ant.) Bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă. ♦ Margine de lână purpurie întrețesută în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani mai mici de cincisprezece ani. [< lat. clavus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu clav
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »
BURGRÁV s.m. (Ist.) Nume dat comandantului unei fortărețe sau al unui oraș în Germania evului mediu. [< fr. burgrave, cf. germ. Burg – târg, Graf – conte]. Vezi definitia »
nătântáv, -ă, adj. (reg.) nătâng, prost. Vezi definitia »
SITÁV, -Ă adj. v. siteav. Vezi definitia »
OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec. Vezi definitia »