EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme) Vezi definitia »

MESIANÍSM s.n. Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistice-religioase, mesianice. ♦ Atitudine profetică. [< fr. messianisme, cf. ebr. Mesia – mântuitor]. Vezi definitia »

ESENȚIALÍSM s.n. Doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecărei boli. [< fr. essentialisme]. Vezi definitia »

CATACLÍSM s. n. 1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.). 2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru. (< fr. cataclysme, gr. kataklysmos) Vezi definitia »

POLIGENÍSM s.n. Doctrină potrivit căreia diferitele rase umane au apărut în același timp în mai multe puncte de pe glob; poligenie. [< fr. polygénisme]. Vezi definitia »