GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif]. Vezi definitia »

OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif]. Vezi definitia »

CONTENTÍV, -Ă, contentivi, -e, adj. (Med.) Care menține poziția corectă a unui organ. – Din fr. contentif. Vezi definitia »

ADJECTÍV, adjective, s. n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum. Vezi definitia »

AUTOEDUCATÍV, -Ă adj. Referitor la autoeducație. [Cf. it. autoeducativo]. Vezi definitia »