Definita cuvantului complementar
COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu complementar
SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri; p. ext. încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei case. – Din bg., scr. samar. Vezi definitia »
ANCILÁR, -Ă adj. referitor la servitori; de slugă. (< fr. ancilaire) Vezi definitia »
SILENȚIÁR s. m. (ant.) 1. sclav care păstra liniștea și ordinea într-o casă romană. 2. (în Bizanț) demnitar care se îngrijea de audiențele împăratului. (< fr. silentiaire, lat. silentiarus) Vezi definitia »
POSTTOTALITÁR, -Ă adj. care urmează unei epoci totalitare. (< post1- + totalitar) Vezi definitia »
săuár, săuári, s.m. (înv.) negustor de seu. Vezi definitia »