Definita cuvantului conciliație
CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conciliație
EPIGASTRALGÍE s.f. (Med.) Durere în regiunea epigastrului. [< fr. épigastralgie, cf. gr. epi, fr. gastralgie]. Vezi definitia »
HIDROAMELIORÁȚIE s.f. (De obicei la pl.) Ansamblu de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obține producții agricole mari. [Gen. -iei. / < fr. hydroamélioration]. Vezi definitia »
fúnie (fúnii), s. f.1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafață de pămînt de cultură. – Var. (înv.) și mr. fune, megl. funi, fuńă. Lat. fŭnis (Pușcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. și Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis „porțiune de teren” (Niermeyer 458), v. logud. fune „măsură” (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuințare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s. m. (persoană care face funii); funire, s. f. (înv., suprafață măsurată cu sfoara); funitură, s. f. (înv., funie, măsură de dimensiune); înfunia, vb. (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcații). Cf. funigel. – Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229). Vezi definitia »
ARDÉZIE, ardezii, s. f. Rocă argiloasă dură, care se poate desface ușor în foi subțiri; servește la acoperirea caselor, la fabricarea tăblițelor etc. – It. ardesia. Vezi definitia »
PROFILAXÍE s.f. Ansamblu de măsuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și aplicarea măsurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro – înainte, phylaxis – protecție]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z