Definita cuvantului conotativ
CONOTATÍV, -Ă adj. Referitor la conotație: (despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, care reiese din condițiile sociale sau locale, ale mesajului. [< fr. connotativ].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conotativ
EXSUDATÍV, -Ă adj. (despre inflamații) însoțit de supurație. (< fr. exsudatif) Vezi definitia »
EVOLUTÍV, -Ă adj. care evoluează treptat și neîntrerupt. ◊ care se referă la evoluție. (< fr. évolutif) Vezi definitia »
OBIECTÍV s.n. 1. Lentilă sau sistem optic care formează într-o lunetă, într-un microscop, într-un aparat fotografic etc. o imagine reală a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. ♦ Ținta asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. Întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. ♦ Loc care prezintă interes pentru turiști. ♦ (Fig.) Scop, țel, țintă. [Pron. o-biec-. / cf. fr. objectif]. Vezi definitia »
APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus) Vezi definitia »
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z