Definita cuvantului constatativ
CONSTATATÍV, -Ă adj. Constativ. [Cf. fr. constatatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu constatativ
RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif) Vezi definitia »
NEPRODUCTÍV, -Ă adj. care nu produce roade, neroditor. (< ne- + productiv) Vezi definitia »
FURTÍV, -Ă adj. pe furiș, în ascuns. (< lat. furtivus, fr. furtif) Vezi definitia »
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. Vezi definitia »
HORTATÍV, -Ă adj. (despre forme verbale, propoziții) care exprimă un îndemn. (< lat. hortativus) Vezi definitia »