AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif) Vezi definitia »

RELATÍV, -Ă I. adj. 1. care există în cadrul unor relații concrete; condiționat, limitat. 2. care este în raport, în relație cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție atributivă; timp ~ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 3. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ◊ valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (fiz.) mișcare ~ă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ) Vezi definitia »

CAPACITÍV, -Ă, capacitivi, -e, adj. (Tehn.) Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. – Din engl. capacitive. Vezi definitia »

abstractív -ă adj. format prin abstracție. (< fr. abstractif) Vezi definitia »

CONFIGURATÍV, -Ă, configurativi, -e, adj. De configurație; configurațional. – Din fr. configuratif, engl. configurative. Vezi definitia »