Definita cuvantului constativ
CONSTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de constatare; constatativ. [< fr. constatif, cf. lat. constativus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu constativ
PRESCRIPTÍV, -Ă adj. (jur.) referitor la prescripție, la aplicarea unor norme. (< engl. prescriptive) Vezi definitia »
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif. Vezi definitia »
REZUMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis. (< rezuma + -/t/iv) Vezi definitia »
CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus. Vezi definitia »
CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspirație; ilegal, clandestin. (< după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi) Vezi definitia »