plentív, -ă, adj. (înv.) tânguitor. Vezi definitia »

APREHENSÍV, -Ă adj. timid; neîncrezător. (< fr. appréhensif) Vezi definitia »

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. Vezi definitia »

DIAPOZITÍV, diapozitive, s. n. Imagine fotografică pozitivă realizată pe un film sau pe o placă transparentă, care este apoi proiectată pe un ecran, cu ajutorul diascopului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapositive. Vezi definitia »

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif. Vezi definitia »