SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propoziție subiectivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif]. Vezi definitia »

GERUNDÍV, gerundive, s. n. (în limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum. Vezi definitia »

CONATÍV, -Ă adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de voință; volitiv. 2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort. (<fr. conatif) Vezi definitia »

stidlív, -ă, adj. (înv.) sfios, temător. Vezi definitia »

COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. – Din fr. coopératif. Vezi definitia »