OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos]. Vezi definitia »

corpácă (-ắci), s. f. – Pește de Dunăre (Blicca björnka). – Var. corpancă. Origine necunoscută. Vezi definitia »

cnígă s.f. (înv.) registru, carte. Vezi definitia »

TRÚCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzând, în funcție de destinație, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck]. Vezi definitia »

AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. Vezi definitia »