APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare. Vezi definitia »

contemplare Vezi definitia »

AUTOREGLÁRE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. (< autoregla) Vezi definitia »

GALVANOFARADIZÁRE s.f. Aplicare simultană în scop terapeutic a curentului continuu și a celui indus. [Cf. fr. galvano-faradisation]. Vezi definitia »

ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura. Vezi definitia »