OBLIGÁȚIE, obligații, s. f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă. [Var.: obligațiúne s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis. Vezi definitia »

TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

MEDULOTRANSFÚZIE s.f. (Med.) Transfuzie efectuată cu măduvă osoasă. [Gen. -iei. / < fr. médullotransfusion]. Vezi definitia »

VELĂRÍE², velării, s. f. Obiecte din pânză de vele de la bordul navelor. – Velă + suf. -ărie. Vezi definitia »

pográdie (-ii), s. f. – (Înv. și Trans.) Cimitir. – Var. Banat progradie, Munt. progradie. Sb. prograde (Scriban). Vezi definitia »