URCEÓL s. n. (bot.) organ în formă de urcior. (< fr. urcéole, lat. urceolus) Vezi definitia »

ídol (ídoli), s. m. – 1. Divinitate păgînă. – 2. Demon. – Mr., megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29), în parte prin intermediul sl. idolŭ, cf. bg. idol, alb. idhulj. Este popular cu al doilea sens. – Der. idoloaică, s. f. (diavoliță); idoliță, s. f. (diavoliță); idolesc, adj. (referitor la idoli; păgîn; diabolic); idolean, adj. (idolatru), sec. XVII, înv.; idolniță, s. f. (templu păgîn), din sl. idolŭnica, sec. XVII; idolniciar, adj. (idolatru), sec. XVII., înv.; idoluslujenie, s. f. (idolatrie), împrumut literar înv., din sl. idolosluzenije; idolatru (var. înv. idololatru), adj., din fr. idolâtre și var. din gr. εἰδωλολάτρης, cf. Gáldi 198; ido(lo)latrie, s. f. (adorare a idolilor; adorație exagerată); idolatr(iz)a, vb. (a venera ca pe un idol; a iubi în mod exagerat). Vezi definitia »

PERHIDRÓL s. n. Soluție de peroxid de hidrogen, care servește la prepararea apei oxigenate. – Din fr. perhydrol. Vezi definitia »

MUSCÍCOL, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește pe mușchi. (< fr. muscicole) Vezi definitia »

APÍCOL, -Ă adj. referitor la albinărit. ◊ de (la) albine. (< fr. apicole) Vezi definitia »