PERSONALÍSM s. n. 1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme) Vezi definitia »

ROTACÍSM s. n. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moștenite din latină. (< fr. rhotacisme) Vezi definitia »

ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm]. Vezi definitia »

AFORÍSM s.n. 1. Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr teoretic. [< fr. aphorisme, cf. gr. aphorismos – definiție]. Vezi definitia »

PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. Vezi definitia »