FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme. Vezi definitia »

ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism) Vezi definitia »

BIROCRATÍSM s. n. Birocrație; funcționarism. – Birocrat + suf. -ism. Cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »

MESIANÍSM, (rar) mesianisme, s. n. Credință în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme. Vezi definitia »