PEDEPSÍE, pedepsii, s. f. (Pop.) Epilepsie. – Contaminare între epilepsie și pedeapsă. Vezi definitia »

CONDROLOGÍE s. f. parte a anatomiei care tratează despre cartilaje. (< fr. chondrologie) Vezi definitia »

ZOOFOBÍE, zoofobii, s. f. Stare patologică manifestată printr-o frică de animale. – Din fr. zoophobie. Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

JIMBLĂRÍE, jimblării, s. f. (Înv) Brutărie. – Jimblar + suf. -ie. Vezi definitia »