NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr. néopositivisme) Vezi definitia »

RABINÍSM s.n. (Liv.) Doctrina rabinilor. [< fr. rabbinisme]. Vezi definitia »

DONCHIHOTÍSM s. n. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare. (< fr. donquichottisme) Vezi definitia »

MECANICÍSM s. n. 1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii. 2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor. (< rus. mekanițizm, it. mecanicismo) Vezi definitia »

RITUALÍSM s.n. Tendință manifestată în biserica anglicană de a exagera importanța ceremoniilor cultului; formalism religios. [< fr. ritualisme]. Vezi definitia »