ACUZATÍV s. n. sg. Cazul complementului direct, al complementului indirect cu prepoziție și al complementelor circumstanțiale – Fr. accusatif (lat. lit. accusativus). Vezi definitia »

ANTIDEPRESÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) contra depresiunii nervoase; antidepresant. (< fr. antidépressif) Vezi definitia »

PROCESÍV, -Ă adj. 1. care constituie un factor de progres social. 2. (psih.) personalitate ~ă = personalitate cu tendințe de ceartă, de dispută, de a intenta procese repetate și interminabile. (< fr. processif) Vezi definitia »

DIGRESÍV, -Ă adj. (Rar) De digresiune, în legătură cu o digresiune. [< fr. digressif]. Vezi definitia »

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. Care distribuie. ◊ Numeral distributiv = numeral care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe; atenție distributivă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată; (mat.) operație distributivă = operație care, efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus]. Vezi definitia »