DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »

ÓLPĂ s.f. (Arheol.) Cană mare pentru turnat apă sau vin. [< gr. olpe]. Vezi definitia »

HOLOGRÁMĂ s.f. Imagine obținută prin holografie; fotografie în relief. [< fr. hologramme]. Vezi definitia »

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.] Vezi definitia »

ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură. Vezi definitia »