Definita cuvantului elizeu
ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elizeu
hașléu s.m. sg. (reg., înv.) pucioasă (folosită la stupii de albine). Vezi definitia »
ROZÉU, -ÉE adj. v. roze. Vezi definitia »
ferchetéu (-éie), s. n. – Prăjină. – Var. fercătău, ferchedeu, ferchezău. Mag. fergetyű (Cihac, II, 498; DAR; Gáldi, Dict., 128). În Trans. Vezi definitia »
PLANȘÉU s. n. 1. element de construcție (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavități subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher) Vezi definitia »
cânjéu s.n. (reg.) partea furcii de tors care poartă caierul. Vezi definitia »