CÁLUS s.n. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2. Țesut vegetal născut în urma rănirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizează rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – bătătură]. Vezi definitia »

ÚLCUS s. n. 1. ulcer (1). 2. rană, umflătură. (< lat., fr. ulcus) Vezi definitia »

REZÚS s. m. maimuță mică din India, înrudită cu macacul, cu blana brun-verzuie și cu fața de un roz pal. (< fr. rhésus) Vezi definitia »

CALÁMUS s. n. 1. partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. (< lat. calamus) Vezi definitia »

PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »