HÓCUS-PÓCUS s.n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc[est op]us, hoc[est cor]pus. Vezi definitia »

GÚTUS s. n. (ant.) vas cu gâtul foarte strâmt (din care se vărsa picătură cu picătură vinul pentru sacrificii). (< lat. guttus) Vezi definitia »

ALLOSÁURUS ({i}; {s} gr. allos „alt” + saura „șopîrlă”) s. m. Reptilă terestră carnivoră, de talie foarte mare, care a trăit în Cretacic. Vezi definitia »

NÓNIUS s.n. Vernier. [Pron. -ni-us. / < fr. nonius]. Vezi definitia »

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate]. Vezi definitia »