Definita cuvantului explicație
EXPLICÁȚIE s.f. 1. Explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ◊ A cere explicații (cuiva) = a cere (cuiva) socoteală; a avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferend. 2. Cauză. [Gen. -iei, var. esplicație, esplicațiune, explicațiune s.f. / < fr. explication, lat. explicatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu explicație
zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-) Vezi definitia »
AUTOFILOGENÍE s. f. dezvoltare a unor frunze din lamina altor frunze. (< fr. autophyllogénie) Vezi definitia »
PSIHOPATOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activității psihice. (< fr. psychopathologie) Vezi definitia »
REDINTEGRÁȚIE s.f. (Psih.) Revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc. [< fr. rédintégration]. Vezi definitia »
melancolíe (melancolíi), s. f. – Tristețe (ușoară). – Var. (înv.) melanholie. Mr. milancolie. Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Gáldi 209) în sec. XVIII și mai tîrziu din fr. mélancolie (în mr. din it.). – Der. melancolic, adj., din fr. mélancolique. Vezi definitia »