DECÉNIU s.n. Perioadă de zece ani. [Pron. -niu. / < lat. decennium, cf. it. decennio]. Vezi definitia »

URBÁRIU, urbarii, s. n. (Înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium. Vezi definitia »

ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine. Vezi definitia »

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. haci. Vezi definitia »

DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium. Vezi definitia »