HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere]. Vezi definitia »

NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atenție. Vezi definitia »

CARDIOTERAPÍE s. f. tratamentul bolilor cardiace. (< fr. cardiothérapie) Vezi definitia »

RADIODETÉCȚIE s.f. Folosirea undelor electromagnetice pentru a semnala într-o regiune dată prezența (și natura) unui obiect. [Gen. -iei. / cf. fr. radiodétection]. Vezi definitia »

SUPERFETÁȚIE s. f. 1. lucru care se adaugă inutil altuia; prisosință. 2. abundență de cuvinte, repetare nefolositoare. 3. fecundare a două ovule care provin din perioade de ovulație diferite. (< fr. superfétation) Vezi definitia »