SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra- + pune (după fr. superposer). Vezi definitia »

DETRACȚIÚNE s. f. 1. detractare. 2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor. (< fr. détraction, lat. detractio) Vezi definitia »

CONTRIȚIÚNE s. f. durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. (< fr. contrition, lat. contritio) Vezi definitia »

BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude]. Vezi definitia »

REFRACȚIÚNE s. f. v. refracție. Vezi definitia »