Definita cuvantului fanfară
FANFÁRĂ s.f. Formație muzicală compusă din instrumente de suflat și de percuție. ♦ Muzică compusă pentru instrumente de suflat și de percuție; arie executată din instrumente de alamă. [Var. famfară s.f. / < fr. fanfare, it. fanfara].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fanfară
SLOBOZIÁNCĂ, sloboziénce, s.m., adj. v. slobozeancă. Vezi definitia »
VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. Vezi definitia »
báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos). Vezi definitia »
BULÍNĂ2, buline, s. f. Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. – Din fr. bouline. Vezi definitia »
STOMATÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei cavității bucale. (< fr. stomatite) Vezi definitia »