PLANÓR, planoare, s. n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. – Din fr. planeur. Vezi definitia »

MOBILIZATÓR, -OÁRE adj. care mobilizează (2), antrenant; care îndeamnă la luptă, la o activitate socială. (< fr. mobilisateur) Vezi definitia »

EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius) Vezi definitia »

emulator = imitator Vezi definitia »

RUPTÓR s. n. întrerupător care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata exercitării unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur) Vezi definitia »