SITUÁȚIE s. f. 1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social. ♦ a fi la înălțimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate. ◊ loc, stare pe care o are cineva în viața socială. ◊ stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale. 2. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio) Vezi definitia »

INTROPATÍE s. f. concept în filozofia germană care desemnează obiectivarea, transpunerea eului nostru în obiectele exterioare. (< fr. intropathie) Vezi definitia »

TAXÍE s.f. Tactism, tropism. [< fr. taxie, cf. gr. taxis – ordine]. Vezi definitia »

CHERATOREXÍE s. f. ruptură a corneei. (< fr. kératorrhexie) Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍE s. f. Izopolimorfism. – Fr. isopolymorphie. Vezi definitia »