CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. – Din fr. cratogène. Vezi definitia »

VILBROCHÉN s.n. (Tehn.) Ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vilebrequin]. Vezi definitia »

ULCEROGÉN, -Ă adj. Care produce ulcer. [< fr. ulcérogène]. Vezi definitia »

RIZOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (țesut vegetal) care dă naștere la rădăcini adventive. II. s. n. 1. plantă care produce numai rădăcini și flori. 2. parazit al rădăcinilor. (< fr. rhizogène) Vezi definitia »

ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște]. Vezi definitia »