PALEOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a paleogenului. (< fr. paléocène) Vezi definitia »

FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. Vezi definitia »

POLIXÉN s.n. Amestec natural de platină și fier. [< fr. polyxène]. Vezi definitia »

TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène) Vezi definitia »

VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin. Vezi definitia »