RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s. m. și f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu. Vezi definitia »

CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun; cinovie. 2. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [Pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viață]. Vezi definitia »

glénciu s.n. (reg.) 1. ghețuș. 2. scrânciob, legănuș. Vezi definitia »

dúbiu s. n. – s. n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios). Vezi definitia »

SCANDALAGÍU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu. Vezi definitia »