DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprimă o acțiune ce se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din fr. dynamique. Vezi definitia »

ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. Vezi definitia »

ENIGMÁTIC, -Ă adj. Care constituie o enigmă; misterios. [Cf. fr. énigmatique, it. enigmatico]. Vezi definitia »

INAUTÉNTIC, -Ă adj. Care nu e autentic; neautentic. [Cf. fr. inauthentique]. Vezi definitia »

FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. Vezi definitia »