-XÍLĂ elem. v. xilo-. Vezi definitia »

prăvălitúră¹, prăvălitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) prăvălire. 2. (reg.) pantă, povârniș; loc abrupt, povârnit. 3. (reg.) arătură negrăpată. Vezi definitia »

HIALÍTĂ s.f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticlă, cuarț]. Vezi definitia »

CLÍMĂ s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Ținut, regiune considerată sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima , germ. Klima, gr. klima]. Vezi definitia »

SUPRAPROBLÉMĂ s. f. supratemă. (< supra¹- + problemă) Vezi definitia »