ORGANODINAMÍSM s. n. ansamblu de teorii care consideră bolile mintale ca manifestări regresive, legate de un deficit de energie condiționat de tulburări organice. (< organo- + dinamism) Vezi definitia »

DIAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a fi diamagnetice. (< fr. diamagnétisme) Vezi definitia »

ATICÍSM s.n. Caractere stilistice specifice scrierilor atenienilor antici; finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă. [< fr. atticisme, it. atticismo, lat. atticismus]. Vezi definitia »

SENZUALÍSM s. n. 1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii. 2. senzualitate. (< fr. sensualisme) Vezi definitia »

FARINGOSPÁSM s. n. tulburare nervoasă prin mișcarea spasmodică a faringelui. (< fr. pharyngospasme) Vezi definitia »