bleándă (blénde), s. f. – 1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele). Vezi definitia »

TRÁILĂ s.f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. [Pron. trai-lă. / < fr. traille]. Vezi definitia »

ARICIOÁICĂ, aricioaice, s. f. Femela ariciului. – Din arici + suf. -oaică. Vezi definitia »

GIUVAIERGEREÁSĂ, giuvaiergerese, s. f. Negustoreasă de giuvaieruri. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaierger[ie] + suf. -easă. Vezi definitia »

INCÚSĂ, incuse, adj., s. f. (Medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. – Din fr. incuse. Vezi definitia »