BULANGÍU, bulangii, s.m. (arg., pej.) 1. Homosexual. 2. Neserios, măgar. Vezi definitia »

ORATÓRIU s.n. 1. Edificiu (capelă, paraclis, încăpere etc., situate de obicei în mănăstiri, biserici) rezervat reuniunilor făcute pentru rugăciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin călugăresc catolic de „buni vorbitori”, întemeiat la Roma în sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică pentru cor, soliști și orchestră; (p. restr.) cantată. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine și asociații religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire]. Vezi definitia »

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu. Vezi definitia »

FEROSILÍCIU s.n. Aliaj de fier și siliciu. [Pron. -ciu. / < fr. ferrosilicium]. Vezi definitia »

CURBILÍNIU, -IE adj. care urmează o linie curbă; închis între linii curbe. (după fr. curviligne) Vezi definitia »