CIREȘÍU, -ÍE, cireșii, adj. (Rar) Care are culoarea cireșei. – Cireașă + suf. -iu. Vezi definitia »

DENDRÁRIU s.n. Parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră. [< rus. dendrarii]. Vezi definitia »

CUPROALUMÍNIU s. n. aliaj de cupru și aluminiu. (< fr. cupro-aluminium) Vezi definitia »

afilíu, afilíi adj. (d. bărbați) afemeiat Vezi definitia »

CERIU (‹ fr. {i}; {s} lat. Ceres) s. n. Element chimic (Ce; nr. at. 58, m. at. 140,12; p. t. 807 ºC, p. f. 3.468 ºC) din familia lantanoidelor, moale, ductil și strălucitor. Este folosit (aliat cu lantan și fier) la fabricarea pietrelor de brichetă (aliat cu cobalt), la confecționarea magneților permanenți, în metalurgie. A fost descoperit de M.H. Klaproth, W. Hisinger, J.J. Berzelius în 1803. Vezi definitia »