hîtru (hîtră), adj. – Viclean, șmecher, șiret. – Megl. itru. Sl. chytrŭ (Cihac, II, 138; Conev 99), cf. bg. hităr, ceh. chytrý, rus. chytrĭ. – Der. hîtrie, s. f. (șiretenie). Vezi definitia »

METACÉNTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre. Vezi definitia »

SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Din fr. spectromètre. Vezi definitia »

HODOMÉTRU, hodometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs. – Din fr. hodomètre. Vezi definitia »

APOMÉTRU, apometre, s. n. Contor de apă. – Din apă + metru. Vezi definitia »