BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »

PERIANGIOCOLÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul canalelor biliare. (< fr. périangiocolite) Vezi definitia »

CEREZÍNĂ s. f. produs prin rafinarea cerurilor de petrol. (< fr. cérésine) Vezi definitia »

SAVÚRĂ s. f. 1. material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor la macadamuri și la prepararea asfaltului. 2. (mar.) lest. (< ngr. savura) Vezi definitia »

STEREOFOTOGRÁMĂ s.f. Stereogramă. [Cf. fr. stéréophotogramme]. Vezi definitia »