ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie. Vezi definitia »

HEORTOLOGÍE s. f. studiu asupra sărbătorilor grecești. (< fr. héortologie) Vezi definitia »

SPONDILOTOMÍE s.f. (Med.) Osteotomie a coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / cf. gr. spondylos – vertebră, tome – tăiere]. Vezi definitia »

FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie. Vezi definitia »

BALBUȚÍE s. f. Tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism. (după fr. balbutiement) Vezi definitia »