PERPETUÁȚIE s. f. (rar) perpetuare. (< fr. perpétuation) Vezi definitia »

SPELEOLOGÍE s.f. Speologie. [Gen. -iei. / < fr. spéléologie, cf. gr. spelaion – peșteră. logos – știință]. Vezi definitia »

porcăríe s.f. (reg.) meseria porcarului. Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

PRIETINÍE s. f. v. prietenie. Vezi definitia »