șotroágă, șotroáge, s.f. (reg.; deprec.) 1. încălțăminte veche, uzată sau prea mare, nepotrivită pe picior. 2. obiect vechi, uzat, de proastă calitate. 3. persoană infirmă sau în vârstă. Vezi definitia »

CRÂȘMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță. Vezi definitia »

MÁRCĂ² s. f. 1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ◊ tip, model de fabricație. ♦ de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. ◊ caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka) Vezi definitia »

joseáncă, josénce, s.f. (reg.) V. joseán. Vezi definitia »

SEMIFINÁLĂ s. f. fază a unor întreceri sportive care precedă finala. (< engl. semi-final) Vezi definitia »