REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion]. Vezi definitia »

METALOTERAPÍE s. f. Tratament cu compuși metalici, utilizat în diferite boli. – Din fr. métallothérapie. Vezi definitia »

CRUZÍE, cruzii, s. f. (Înv.) Cruzime. – Crud + suf. -ie. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PANCREATOTOMÍE s.f. Incizie chirurgicală a pancreasului; pancreaticotomie. [Gen. -iei. / < fr. pancréatotomie, cf. gr. pankreas – pancreas, tome – tăiere]. Vezi definitia »