ANTITÉZĂ s.f. 1. Opoziție între două idei, între două noțiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăți, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negație, opoziție. [< fr. antithèse, cf. lat., gr. antithesis – opoziție]. Vezi definitia »

mutăláncă, mutălánce, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă. Vezi definitia »

pojíță (-țe), s. f. – Piele de oaie argăsită și fără păr, pe care o poartă ciobanii iarna, între obială și opincă. Sl. (bg., sb.) žica (› jiță) cu pref. podŭ „pe sub”. Este probabil dubletul lui pojghiță, s. f. (membrană, pieliță; strat subțire), pe care Scriban îl lega greșit de ceh. pošvice „teacă”. Vezi definitia »

EPIBIÓZĂ s. f. viață sedentară a organismelor epibionte. (< fr. épibiose) Vezi definitia »

PRIMIGÉSTĂ adj., s. f. (femeie) gestantă pentru prima oară. (< fr. primigeste) Vezi definitia »