NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. Vezi definitia »

GEOMORFÍSM s. n. configurație, formă a Pământului sau a unei suprafețe terestre. (< fr. géomorphisme) Vezi definitia »

HIPERMETROPÍSM s. n. hipermetropie. (< fr. hypermétropisme) Vezi definitia »

CODÍSM s. n. (Ieșit din uz) Tendință de negare a importanței teoriei revoluționare și a rolului conducător al partidului comunist în lupta pentru instaurarea dictaturii proletariatului. – Coadă + suf. -ism. (după rus. hvostizm). Vezi definitia »

HUSITÍSM s.n. Doctrină religioasă creștină, întemeiată la începutul sec. XV de Jan Hus, care se ridică împotriva papalității și a feudalilor germani. [< fr. hussitisme]. Vezi definitia »