Definita cuvantului impedanță
IMPEDÁNȚĂ s.f. 1. (Fiz.) Rezistență aparentă în cazul curenților alternativi. 2. Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. [< fr. impédance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a împiedica].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu impedanță
CENTEZĂ (‹ fr., {s} gr. kentesis „înțepare”) s. f. Puncție a unei cavități organice închise, efectuată în vederea extragerii sau evacuării conținutului acesteia (ex. toracocenteză, sinoviocenteză etc.). Vezi definitia »
NULIPÁRĂ, nulipare, s. f. (Adesea adjectival) Femeie care nu a născut niciodată un făt viabil. – Din fr. nullipaire. Vezi definitia »
cúcă (cúci), s. f. – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, s. n. (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), cf. Cihac, II, 85; și cu cuc, s. m. (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval). Vezi definitia »
HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure) Vezi definitia »
TABULOGRÁMĂ s. f. document în care se imprimă la mașinile de calculat rezultatele obținute. (< fr. tabulogramme) Vezi definitia »